Biblioteca. Must-have sau so passe!?

via junkgarden

via designer-daily

via chotda

via oliveaux

via littlefrenchnest

all via freshome

Am crescut intr-o casa plina de carti si cu un tata care a avut grija sa-mi educe interesul pentru lectura. Biblioteca si biroul tatalui meu - de la care parca nu se ridica niciodata - erau puncte centrale in casa noastra. Atat de centrale, incat atunci cand m-am mutat in propriul apartament de doua camere, biblioteca nu s-a aflat pe lista lucrurilor lasate pe mai tarziu ca multe alte lucruri considerate de opinia generala mult mai elementare :). Am gandit-o astfel incat sa incadreze fereastra uneia dintre incaperi si a fost construita in perete. Hainele, pantofii, cratitele au ramas inca pentru multa vreme in cutii, dar cartile le-am vrut la vedere si citire. Si alegerea s-a dovedit a fi mai mult decat inspirata. Nefiind desosebit de sociala in respectiva perioada si cum nu posedam un televizor sau alte tehnologii de divertisment la domiciliu, am citit si recitit tot ce se afla deja in biblioteca.

Insa mai mult decat o sursa de informatie, de delectare, de cultura si divertisment, cartile intr-o casa fac una dintre cele mai personale declaratii despre proprietar. Imi plac bibliotecile consistente, ce nu sunt doar un obiect de decor secundar. Imi plac bibliotecile care evidentiaza cartile, si mai putin cele pentru care cartile sunt doar un pretext, desi unele sunt chiar irezistibile. Nu cred ca m-am gandit vreodata la vreun scenariu de interior fara sa incerc sa gasesc si un context pentru o biblioteca.

In visele mele frumoase despre o casa cu suficiente incaperi, imaginez un spatiu exclusiv pentru lectura si muzica si hrana sufletului. Un refugiu, un sanctuar. Dar imi imaginez si suficient timp pentru studiul lor.

Adaug unele imagini care imi plac.

Maxima de pe tavanul conic imi aduce aminte de aula liceului in care am invatat - "Joseph Haltrich" din Sighisoara - pe al carei tavan apareau in mod similar, figuri reprezentative ale literaturii si stiintei universale alaturi de citate ale acestora.

Rafturile de carti care formeaza o scara, imi plac prin prisma inclinatiei mele spre obiecte si solutii multifuntionale si practice.

Cartile aranjate in ordine...coloristica, sunt cel putin amuzante daca nu chiar o solutie inedita de revitalizare a unei camere, insa nu stiu daca e cea mai practica.

Rafturile de carti care incadreaza intrarea in camera, sunt una dintre variantele care mi-au fost intotdeauna dragi, atat de space saving si totusi atat de definitorie pentru camera respectiva.

Etajerele incorporate in grinzi, sunt o propunere pe care mi-ar fi greu sa o refuz. Din nou atat de inteligenta din punct de vedere al spatiului si atat de creativa in simplitatea ei.

Spatiile cvadratice in diagonala sunt relevante din punct de vedere al designului si deloc in detrimentul cartilor.

Iar ultima pseudo etajera, decupata dintr-o forma dreptunghiulara este pur si simplu o piesa de rezistenta, desi pune oarecum in umbra cartile. Oricum adorabila!

Verdictul? Definitely must-have!